In lipsa ta

Invatam foarte mult.

Invatam de la cei ce ne iubesc, de la cei ce vor sa fim ca ei, de la cei ce nu vor sa fim ca ei, de la cei care vor sa ne controleze, de la cei ce vor… de la cei ce nu vor…
Ne pierdem autenticitatea. Ne pierdem autenticitatea din teama, pentru a demonstra, pentru a fi fideli unor oameni, sau unor idei, unor principii, unor scopuri, pentru a nu pierde confortul…
Ceea ce am invatat se consolideaza, devine un tipar iar acest tipar functioneaza in ‘lipsa noastra’. Ajungem sa spunem ‘cum am ajuns tot aici?’ sau ‘fac ce am invatat’.

 

images
Am invatat ca repetitia este mama invataturii.
Am descoperit ca invatatura devine mama repetitiei.
Libertatea a devenit doar o idee. Am devenit umbre.

Cum sa nu mai fii cel care ai fost?
Daca neglijam tiparele care functioneaza in locul nostru, ele isi vor face de cap; daca luptam cu ele le facem sa fie mai prezente, le energizam – daca vrei sa nu te gandesti la elefant incepi deja sa-i vezi urechile.
Exista si altceva, alte cai?
Exista o stare interioara care sa nu fie nici la extrema din stanga nici la cea din dreapta?…care sa nu fie nici opunere si nici delasare?… care sa nu fie lipsa actiuni si in acelasi timp sa nu fie o lupta? … care sa fie noua intru totul?
Se poate sa te nasti iar, in momentul in care te afli?
Inseamna dezvatarea sa inveti cum sa nu mai fii vechi?
…sau doar sa fii nou?

Alexandru Preda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.